Форум
Последние изображения
Поиск
Регистрация
Вход
Vă place aceast subiect?Нравится вам этот раздел?
VolontirAdministrator
Cine ingenuncheaza in fata lui Dumnezeu ,poate sta in picioare in fata oricui!
Радую своим присутствием, убиваю тишиной, выношу мозг,оставляю следы в памяти,разбиваю сердца - короче весь в делах..
Sex :
3621
717
Virsta : 43
20100916
Последний раз редактировалось: Volontir (Чт Июл 19, 2012 10:31 pm), всего редактировалось 4 раз(а)
Опубликовать эту запись на:
Комментарии
Re: ГОСТЕВАЯ&PENTRU OASPETI
Вс Фев 20, 2011 7:40 pmLara!
ВСЕМ ПРИВЕТИКИ БОЛЬШИЕ
Пн Фев 21, 2011 7:53 am
privet la toti
Пн Фев 21, 2011 8:07 am
salut prietini
Пн Фев 21, 2011 8:15 am
Пн Фев 21, 2011 6:09 pm
Пн Фев 21, 2011 6:16 pm
Пн Фев 21, 2011 8:30 pm
Пн Фев 21, 2011 9:04 pm
Вт Фев 22, 2011 7:31 pm
Ср Фев 23, 2011 6:47 pm
Ср Фев 23, 2011 7:13 pm
Ср Фев 23, 2011 7:35 pm
Пт Фев 25, 2011 1:44 am
Пт Фев 25, 2011 1:56 am
Пт Фев 25, 2011 1:59 am
Пт Фев 25, 2011 8:03 am
O seara frumoasa tuturor!!!
Пт Фев 25, 2011 9:25 am
Sunt o fire vesela si imi place ca sa ii bine dispun si pe cei din jurul meu.
Пт Фев 25, 2011 10:28 am
Salutari la toata lumea de aici!Sunt noua membra Alexandra!sper sa ma primiti cu caldura! :cheers: :cheers: :cheers: :cheers: :cheers:
Пт Фев 25, 2011 9:38 pm
Пт Фев 25, 2011 11:28 pm
Bun venit Alexandra!!! si o zi frumoasa tuturor!!! :D
Сб Фев 26, 2011 1:39 am
Sa ii ajut pe cei care au nevie de ajutor si sa fiu alaturi de cei ce au nevoie de mine.
Сб Фев 26, 2011 8:41 am
Пн Фев 28, 2011 4:41 am
Viaţa…? Ce este ea…?
Este un drum ce duce spre veşnicie…
Noi aici suntem ca nişte maşini pe acest drum şi avem o anumită rută de urmat şi nici un alt drum nu duce Acolo. Maşina aceasta ne este închiriată fără plată, iar la sfârşit va trebui să o dăm înapoi. Nu vom plăti nimic pentru reparaţii, ci totul este deja plătit. Noi trebuie să alegem drumul. Aceasta este ruta şi El este Ţinta.
Pentru a avea viaţa veşnică; spre cer… drumul are multe gropi…şi nici nu este în reparaţii, ci este tot mai greu de urcat. Dar trebuie sa luptăm.
Toţi au aceeaşi limită de viteză şi aceleaşi reguli de respectat. Dacă le vom încălca vom plăti…
Nimeni nu poate merge mai tare şi chiar dacă ar putea îi este interzis.
Obişnuim să trecem în depăşire şi de cele mai multe ori intrăm în depăşiri periculoase; şi mai mult, de multe ori intrăm şi pe contrasens şi încălcăm legea. Mai intrăm în câte un sens giratoriu sau intersecţii unde ne întâlnim cu anumite persoane şi totodată ne despărţim de altele…
Nu contează dacă ai mers pe drumul acesta, ci doar dacă ai ajuns la capătul drumului. Nu contează nici exteriorul, nici câţi cai putere are, nici dacă este din piele şi mahon sau că are AC şi geamuri electrice; ci tot ceea ce contează este combustibilul care este BIBLIA, trebuie să ai cheia pentru a porni motorul care este DRAGOSTEA, trebuie să ai uleiul pentru a răci motorul în încercări care este CREDINŢA şi NĂDEJDEA, trebuie să avem toate componentele din Galateni 5 : 22, 23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege”.
Iar la graniţa vieţii care este ISUS HRISTOS vom prezenta actul ce ne declară că suntem urmaşi ai Lui şi acest act este o INIMĂ CURATĂ.
Apoi vom primi asigurarea care este JERTFA si la final CUNUNA.
Aceasta este ruta spre cer.
TU CE RUTĂ ALEGI?
Este un drum ce duce spre veşnicie…
Noi aici suntem ca nişte maşini pe acest drum şi avem o anumită rută de urmat şi nici un alt drum nu duce Acolo. Maşina aceasta ne este închiriată fără plată, iar la sfârşit va trebui să o dăm înapoi. Nu vom plăti nimic pentru reparaţii, ci totul este deja plătit. Noi trebuie să alegem drumul. Aceasta este ruta şi El este Ţinta.
Pentru a avea viaţa veşnică; spre cer… drumul are multe gropi…şi nici nu este în reparaţii, ci este tot mai greu de urcat. Dar trebuie sa luptăm.
Toţi au aceeaşi limită de viteză şi aceleaşi reguli de respectat. Dacă le vom încălca vom plăti…
Nimeni nu poate merge mai tare şi chiar dacă ar putea îi este interzis.
Obişnuim să trecem în depăşire şi de cele mai multe ori intrăm în depăşiri periculoase; şi mai mult, de multe ori intrăm şi pe contrasens şi încălcăm legea. Mai intrăm în câte un sens giratoriu sau intersecţii unde ne întâlnim cu anumite persoane şi totodată ne despărţim de altele…
Nu contează dacă ai mers pe drumul acesta, ci doar dacă ai ajuns la capătul drumului. Nu contează nici exteriorul, nici câţi cai putere are, nici dacă este din piele şi mahon sau că are AC şi geamuri electrice; ci tot ceea ce contează este combustibilul care este BIBLIA, trebuie să ai cheia pentru a porni motorul care este DRAGOSTEA, trebuie să ai uleiul pentru a răci motorul în încercări care este CREDINŢA şi NĂDEJDEA, trebuie să avem toate componentele din Galateni 5 : 22, 23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege”.
Iar la graniţa vieţii care este ISUS HRISTOS vom prezenta actul ce ne declară că suntem urmaşi ai Lui şi acest act este o INIMĂ CURATĂ.
Apoi vom primi asigurarea care este JERTFA si la final CUNUNA.
Aceasta este ruta spre cer.
TU CE RUTĂ ALEGI?
Пн Фев 28, 2011 4:43 am
Viata... poate fi un drum spre Dumnezeu....
Aveam în faţă cel mai mareţ decor. Lumea îşi deschidea înaintea mea toata frumuseţea, toate speranţele, în acest spectru utopic. Mă vedeam neînsemnat confruntându-mă cu supremele amprente divine pe care le priveam. Câţiva nori păzeau orizontul, aşteptând parcă semnalul retragerii, când cerul şi pământul se vor întâlni. Toată splendoarea edenică era atinsă răzleţ de razele timide ale dimineţii. Picături argintii de rouă răspundeau cu lumină, tremurând în adiere. Deasupra tuturor domina acel vârf de munte, unde trebuia să ajung.
Copleşit de fantezia aceasta, cu mersul şovăielnic păşesc pe pămantul moale, îndreptându-mă spre acel loc unde voi fi mai aproape de Dumnezeu.
Entuziasmul şi emoţia capătă amploare pe măsură ce fiecare element al tabloului pe care îl privisem ia mari proporţii. De aici poţi vedea doar fantezia paradisiacă destrămându-se printe ramuri masive şi stânci ostile. Şi ce? Poate că drumul nu va fi chiar aşa uşor cum speram. Voi încerca o cărare mai lină. Îmi sufoc teama şi continui… Dar, iată! Incă un călător! Zâmbesc… Mersul lui emană determinarea unui erou. Povara nu-i pare grea şi se avântă victorios spre traseul sinuos ce-i stă în faţă. Inspirat de un asemenea curaj, încerc să-mi croiesc drum spre Cel ce mă aşteaptă acolo sus, pe munte. Încă un pas, încă un pas… Oare cum va fi când voi ajunge? Cum se vede lumea de acolo? Oare… mai este mult?
Poieni colorate mă întâmpină cu bucurie în curcubeele jucăuşe. Izvorul alternează în sclipiri aurii, apoi arămii, iar susurul apei poartă in el şoapte: Nu te teme. Sunt cu tine. Îmi amintesc cât am aşteptat să ajung aici, atât de aproape de Dumnezeu, atât de departe de lumea pe care am lasat-o în urmă. Peisaje se intercalează treptat, paşii nu mi se mai opresc, însă cad ingreunaţi. În faţă se dezvăluie maiestuos culmea pe care vreau să o ating. Îmi pare mai înaltă ca înainte. Soarele traversează cerul încet… Pădurea devine întunecată şi tot mai sumbră. Urcuşul e greu…
Timpul mă priveşte blând pe măsură ce îngenunchiez de oboseală. Încotro s-o apuc? Poate am greşit poteca. Pe aici trebuia să fie uşor. Ochii îmi inchid şi ruga mea atinge cerul. Încă un pas, încă unul… Sunete sălbatice işi aruncă ecoul înspre noapte.
Acum nu mai e mult. Deja se întrezăreşte vârful muntelui! Încă puţin! Acolo îmi voi lăsa povara, voi fi aproape de Creator. Privesc înainte, resemnându-mă că niciun drum spre vârf nu e croit pe creste: uneori trebuie să treci şi prin vale. Lumea se aşterne din nou înaintea mea. Uite! Aş putea chiar să iau o stea de aici, de sus. Am ajuns…
Pe stâncă îmi dau jos crucea de pe umeri. În locul ei, insă, stă o cruce mai mare, mai grea. E crucea celuilalt călător. El a ajuns înaintea mea… Probabil n-a căutat cel mai uşor drum… De-aş fi ştiut unde să-L caut pe Dumnezeu… De-aş fi umblat cu El de la început… Mă plec în faţa lemnului ce a ocupat locul destinat poverii mele. În gând îmi răsună zgomotos paşii hotărâţi ai Celui ce a purtat acea cruce pentru mine.
Mă-nchin.
Aveam în faţă cel mai mareţ decor. Lumea îşi deschidea înaintea mea toata frumuseţea, toate speranţele, în acest spectru utopic. Mă vedeam neînsemnat confruntându-mă cu supremele amprente divine pe care le priveam. Câţiva nori păzeau orizontul, aşteptând parcă semnalul retragerii, când cerul şi pământul se vor întâlni. Toată splendoarea edenică era atinsă răzleţ de razele timide ale dimineţii. Picături argintii de rouă răspundeau cu lumină, tremurând în adiere. Deasupra tuturor domina acel vârf de munte, unde trebuia să ajung.
Copleşit de fantezia aceasta, cu mersul şovăielnic păşesc pe pămantul moale, îndreptându-mă spre acel loc unde voi fi mai aproape de Dumnezeu.
Entuziasmul şi emoţia capătă amploare pe măsură ce fiecare element al tabloului pe care îl privisem ia mari proporţii. De aici poţi vedea doar fantezia paradisiacă destrămându-se printe ramuri masive şi stânci ostile. Şi ce? Poate că drumul nu va fi chiar aşa uşor cum speram. Voi încerca o cărare mai lină. Îmi sufoc teama şi continui… Dar, iată! Incă un călător! Zâmbesc… Mersul lui emană determinarea unui erou. Povara nu-i pare grea şi se avântă victorios spre traseul sinuos ce-i stă în faţă. Inspirat de un asemenea curaj, încerc să-mi croiesc drum spre Cel ce mă aşteaptă acolo sus, pe munte. Încă un pas, încă un pas… Oare cum va fi când voi ajunge? Cum se vede lumea de acolo? Oare… mai este mult?
Poieni colorate mă întâmpină cu bucurie în curcubeele jucăuşe. Izvorul alternează în sclipiri aurii, apoi arămii, iar susurul apei poartă in el şoapte: Nu te teme. Sunt cu tine. Îmi amintesc cât am aşteptat să ajung aici, atât de aproape de Dumnezeu, atât de departe de lumea pe care am lasat-o în urmă. Peisaje se intercalează treptat, paşii nu mi se mai opresc, însă cad ingreunaţi. În faţă se dezvăluie maiestuos culmea pe care vreau să o ating. Îmi pare mai înaltă ca înainte. Soarele traversează cerul încet… Pădurea devine întunecată şi tot mai sumbră. Urcuşul e greu…
Timpul mă priveşte blând pe măsură ce îngenunchiez de oboseală. Încotro s-o apuc? Poate am greşit poteca. Pe aici trebuia să fie uşor. Ochii îmi inchid şi ruga mea atinge cerul. Încă un pas, încă unul… Sunete sălbatice işi aruncă ecoul înspre noapte.
Acum nu mai e mult. Deja se întrezăreşte vârful muntelui! Încă puţin! Acolo îmi voi lăsa povara, voi fi aproape de Creator. Privesc înainte, resemnându-mă că niciun drum spre vârf nu e croit pe creste: uneori trebuie să treci şi prin vale. Lumea se aşterne din nou înaintea mea. Uite! Aş putea chiar să iau o stea de aici, de sus. Am ajuns…
Pe stâncă îmi dau jos crucea de pe umeri. În locul ei, insă, stă o cruce mai mare, mai grea. E crucea celuilalt călător. El a ajuns înaintea mea… Probabil n-a căutat cel mai uşor drum… De-aş fi ştiut unde să-L caut pe Dumnezeu… De-aş fi umblat cu El de la început… Mă plec în faţa lemnului ce a ocupat locul destinat poverii mele. În gând îmi răsună zgomotos paşii hotărâţi ai Celui ce a purtat acea cruce pentru mine.
Mă-nchin.
Пн Фев 28, 2011 4:50 am
Va doresc tuturor o saptamana frumoasa!!! :D
Права доступа к этому форуму:
Вы не можете отвечать на сообщения